Cartea Simplu 2-Cristela Georgescu

15215900_1697512933897972_2139078520_o

Haideți să recunoaștem – cartea Cristelei, Simplu 2, reprezintă un adevărat ospăț. Sunteți convinși că acest adevăr nu poate fi infirmat.  Și nu orice ospăț – din acela în care scurta și efemera senzație de fericire a papilelor gustative este urmat de o luungă lâncezeală și moleșeală generală, date de supraîncărcare și lipsă de cumpătare.  Dimpotrivă, este unul ușor și limpede, al cărui compoziție se asimilează în perfectă armonie cu ceea ce are nevoie omul în sufletul și corpul său. Adică SIMPLU și HRĂNITOR.

Trăim într-o lume complicată, nu-i așa? O lume în care mereu ne scapă ceva printre degete, oricât de multă înțelegere am aduna cu mintea noastră mereu iscoditoare. Suntem niște universuri  care de multe ori merg în gol, pline de contradicții, de căutări, de întrebări, de foame lăuntrică. Ne căutăm drumul spre inima noastră și a celuilalt în mod obsesiv și în frenezia a căutării asta parcă nu ne mai regăsim.

Și în foamea asta generalizată, în mod paradoxal paralelă cu epoca abundenței în care ne aflăm, vine o femeie cu suflet de copil și ne arată că totul este SIMPLU. Că totul este la îndemâna noastră. Numai ca noi am reușit atât de bine să ne încâlcim în ițe, înăuntru și în afara noastră, încât parcă nu ne vine să credem când auzim că singura cale de a mai accede la viață este renunțarea.

blocnotes-Luminel

Renunțarea la a ne mai complica inutil. Emoțional, mental, acțional, culinar. Să ne dăm voie să fim și să lăsăm viața să curgă, fără complicații greoaie și mâncătoare de energie și care sfârșesc prin a ne înstrăina și mai mult de noi înșine.

Renunțarea la a crede că ne poate hrăni altceva înafară de simpla stare de a fi.

Cristela, la ceas de taină , îți voi face o mărturisire. Iți voi spune că încă nu am înțeles care este publicul țintă al cărții tale – copiii noștri sau copiii din noi înșine?  Și în ai căror priviri sclipesc nemuritoarele steluțe, de care amintești cu atâta candoare? Intuiesc ce îmi vei răspunde…Că fiecare dintre noi suntem chemați să devenim copiii acestei lumi, să creștem în noi înșine până intrăm în acest loc lăuntric, de copil.

montaj blocnotess MAMA

Îmi vei mai spune șoptit, așa, să nu se împrăștie adevărul  la urechi neavizate, că accederea în acest loc tainic ne conduce la găsirea hranei celei adevărate. Este, așa cum tu o spui atât de frumos,  hrana dincolo de hrană. E iubirea în chipul căreia am fost creați.

Și eu voi înțelege atunci că ceea ce scrii tu despre mâncarea asta materială nu este decât un pretext care ne conduce spre mâncarea cea adevărată, de care suntem chemați să ne ospătăm din belșug cu toții, mici și mari, împreună. Și asta este vitamina L, o vitamină miraculoasă, fără de care nu ar fi existat viață pe pământ. Da, am ghicit, e însăși iubirea.

Și tot atunci voi accede la înțelesurile acestea – că nu va exista foame pe pământ atâta timp cât vor exista inimi care iubesc. Că toți suntem copiii lumii, însă că unii dintre noi sunt mai copii decât ceilalți.

Tu ești unul dintre ei, Cristela. Iți mulțumim că ne înveți să fim, pur și simplu.

 

 


Comments are disabled for this post